Literatura renascentistă este caracterizată de o tendință spre subiecte umaniste sau non-religioase. Perioada ca întreg a marcat o schimbare dramatică de la aderarea strictă la doctrinele bisericii și o mare parte din literatura epocii , cum ar fi "Hamletul" lui Shakespeare, descrie lupte filosofice seculare cu subiecte precum individualitatea, moartea și moralitatea.
Perioada filosofică și istorică cunoscută ca Renașterea a început în Italia în timpul secolului al XIV-lea și sa răspândit în întreaga Europă, ducând la o renaștere a eforturilor creative seculare și a studiului după o lungă perioadă de dominație a Bisericii Catolice. Scriitori precum Petrarch, Shakespeare și John Milton au explorat teme literare legate de idealul renascentist al individualității - un concept care era de fapt relativ nou la vremea respectivă. Lucrările renascentiste, cum ar fi "Paradisul pierdut" al lui Milton, explorează tema religiei într-o manieră critică, dar nu neapărat negativă, care implică un grad de interogare și o trecere de la aderarea dogmatică la convenția religioasă.
