Monopolurile sunt adesea mai bine echipate pentru a servi interesul public și pentru a concura pe plan internațional. Ele au, de asemenea, avantaje în cercetare și dezvoltare și economii de scară. Problema principală cu un monopol este aceea că oferă o companie un control și o putere de marketing, ceea ce poate duce la costuri ridicate ale clienților.
În domenii precum aplicarea legii, serviciile de utilități și incendierea și salvarea, monopolurile permit concentrarea unificată pe servirea publicului. Organizațiile concurente care oferă aceste servicii ar putea conduce la servicii inconsecvente și la răspuns la nevoile comunității. În schimb, setările monopoliste asigură existența unui sistem unic. Atunci când o companie din S.U.A. concurează pe piața mondială ca monopol, ea nu trebuie să se abțină de la competitorii interni, ci și de la nivel mondial. Un furnizor unic are abilitatea de a genera costuri reduse și de a opera cu economii de scară, ceea ce poate duce, în cele din urmă, la prețuri sau valoare mai bune pentru clienții finali. Fără presiuni concurențiale, un monopol permite de asemenea unui furnizor să investească în cercetare și dezvoltare de calitate.
Un alt dezavantaj al monopolurilor este că, atunci când o companie nu are concurență, poate deveni lentă sau confortabilă în statutul său de control. În astfel de situații, industria în care operează compania devine stagnantă și nu reușește să progreseze în capacitatea sa de a oferi soluții de înaltă calitate. Nu există nicio concurență pentru stabilirea prețurilor, ceea ce limitează dorința unei companii de a se concentra pe stabilirea prețurilor.
