Comunicarea informală facilitează un mediu colaborativ, permițând tuturor celor implicați în procesul de comunicare să aibă șansa de a-și exprima opiniile. Comunicarea informală are loc în birouri, case și setări sociale în fiecare zi. Aceasta poate implica oriunde de la două persoane la un grup mare și poate apărea în mod natural sau poate fi apelată ca o tactică de negociere de către profesioniști pentru soluționarea litigiilor.
Comunicarea informală funcționează, în esență, ca un sistem democratic la scară mică. Printre persoanele implicate în comunicări informale, puterea este împărțită în mod egal între participanți, și foarte rar există o figură centrală, cum ar fi un șef, care conduce și dictează conversația. Comunicarea informală permite ca procesul de discuție să aibă un curs natural, fără a trebui să respecte termenele limită stricte sau să urmeze un model predeterminat de vorbitori. Comunicarea informală este folosită ca o tactică de soluționare a litigiilor în domeniul juridic, unde servește ca o metodă eficientă, în termeni financiari și timpuri, pentru a oferi părților în litigiu șansa de a se așeza și de a încerca să găsească un acord reciproc satisfăcător fără a trebui să se stabilească argumentele lor în instanță. Comunicarea informală permite comunicanților să învețe unii de la alții și stimulează discuțiile naturale fără orare, foi de calcul, foi de calcul și alte instrumente de comunicare formale și, uneori, intimidante.
