Înainte de dezvoltarea unui coel, unele animale se bazau pe un strat solid de țesut între exteriorul și intestin ca o ancoră pentru mișcare. Acest lucru a însemnat că organele interne au fost înglobate în material solid și nu se puteau mișca pentru a se adapta pozițiilor diferite. Multe dintre aceste organisme au, de asemenea, tractate digestive incomplete, astfel încât acestea trebuie să mănânce și să elibereze deșeuri prin aceeași deschidere. Multe grupuri de animale au dezvoltat ceea ce este cunoscut ca un pseudocoelem, care include un tract digestiv complet și o cavitate corporală, oferind multe dintre beneficiile unui adevărat coel.
O adevărată coală, spre deosebire de un pseudocoelem, are țesuturi care pot forma mușchii de lângă tractul digestiv, permițându-i să-și împingă alimente mai eficient. Cele două tipuri de coelmă adevărată se dezvoltă diferit, însă rezultatul lor final este identic din punct de vedere funcțional. Cea mai mare diferență de sfârșit, odată ce coamela sa format într-un embrion, este că deschiderile care devin ulterior gura și anusul sunt opuse față de celălalt tip.
