Două dintre cele mai comune interpretări din Pilda Bunului Samaritean se rotesc în jurul rolului pe care Samaritanul îl joacă în poveste. În interpretarea mai literală, samariteanul este un om care-și iubește vecinul ca pe el însuși, indiferent de rasă, etnie sau religie. În cealaltă interpretare alegorică, samariteanul este Isus, care vine să salveze omenirea după căderea lui Adam din har și care pleacă, dar se va întoarce.
Pilda este răspunsul lui Isus la întrebarea unui avocat: "Cine este vecinul meu?" În răspunsul său, Isus expune porunca de a iubi vecinul. În interpretarea metaforică, Ierusalimul și Ierihonul, sfârșitul drumului de a călători, sunt paradis și pământ. Omul care călătorește pe drum este Adam sau omenirea, care este pus de hoți sau de Satana. Omul este lăsat gol și singur, ca și cum ar fi aruncat din Grădina Edenului.
Preotul și leviții sunt Legea. Samariteanul este Isus, care vine în ajutorul omului, îl vindecă și îl duce în han, care este biserica. Acolo, Isus, care trebuie să plece, îi cere pe îngrijitor să aibă grijă de om, apoi promite să se întoarcă.
Se poate argumenta că Isus nu ar pune accentul pe el însuși. Interpretarea mai literală a parabolei se bazează pe cunoașterea faptului că samaritenii și evreii erau dușmani jurați. Omul rănit, fiind dezbrăcat și inconștient, ar putea fi un evreu sau un samaritean.
Un preot, apoi un levit, ambii evrei, îl vede pe bărbat și, mai degrabă decât să se oprească și să ajute, traversează drumul ca să-l treacă. Samariteanul, văzând un bărbat în nevoie, se oprește să ajute, oferind ajutor și adapost omului rănit. În acest fel, el arată tipul de iubire pe care Isus îi îndeamnă pe toți să le dea altora.
