Termenii buni care descriu opusul integrității includ necinstea, răutatea și imoralitatea. Integritatea este cel mai bine descrisă ca un comportament care se conformează unui standard acceptat de bine și rău, devotamentul absolut de a spune adevărul și credincioșia la standarde morale ridicate.
Integritatea se referă, de obicei, la calitatea personajului unei persoane, iar orice persoană despre care se spune că acționează cu integritate este, de obicei, cinstită și nobilă sau face, probabil, o jertfă personală pentru binele mai mare.
Cuvintele care descriu opusul integrității sunt deci folosite pentru a se referi la comportamentul de bază, cum ar fi minciuna, înșelarea altora pentru câștig personal, furtul sau comportamentul într-un mod imoral care ar trebui să fie o cauză a rușinii personale.
