Funcția principală a vacuolei centrale mari în celulele plantelor este de a oferi suport structural; cu toate acestea, servește altor funcții cum ar fi protecția, depozitarea, creșterea și eliminarea deșeurilor. Acest vacuol central mare ocupă de obicei cel puțin 80% din spațiul din celulă, spre deosebire de vacuolele celulelor animale, utilizate pentru a transporta substanțe sau a depozita temporar materiale.
O membrană cunoscută sub numele de tonoplast este folosită pentru a închide acest vacuol central mare. Pe măsură ce matura se maturizează, acest vacuol central mare se dezvoltă treptat ca rezultat al fuziunii vacuolelor mai mici care sunt derivate din aparatul Golgi și reticulul endoplasmatic. Vacuolul central are o serie de roluri în celulele plantelor, dintre care unele includ depozitarea sărurilor, nutrienților, pigmenților, mineralelor, proteinelor, ajutând la creșterea plantei și jucând un rol structural important pentru această plantă.
Atunci când condițiile sunt optime, apa umple vacuolele până la punctul în care exercită presiune asupra pereților celulelor. Acest lucru ajută la menținerea integrității structurale a plantei și permite plantei să crească mai mare fără sintetizarea unei noi citoplasme. Importanța capacității structurale a vacuolei este legată de capacitatea sa de a controla presiunea turgorului, care dictează rigiditatea celulei.
