Cea mai importantă diferență dintre Evul Mediu și Renaștere a fost schimbarea focului de la Biserica Catolică și comunitate la lumea seculară și la individ. Această schimbare a vederilor lumii a dus la evoluții în artă, știință și lege care s-au dovedit revoluționare lumii occidentale.
În Evul Mediu, oamenii de știință erau în primul rând preoți și călugări, studiind cărți vechi și artă pentru a le înțelege pe Dumnezeu. În timpul Renașterii, totuși, bogăția din creșterea comerțului cu Asia de Est a oferit oamenilor seculari timp să studieze anticul și sa concentrat asupra perspectivelor lor asupra umanității. Punctul de vedere umanist încurajat de aceste studii a influențat arta, transformând portrete rigide unidimensionale anterioare în lucrări vii realiste care sărbătoresc frumusețea lumii. Umanismul a încurajat, de asemenea, oamenii de știință să pună întrebări învățăturilor religioase atunci când acestea au contrazis fenomenele observate, ducând la dezvoltarea metodei științifice și la o explozie de descoperire și invenție. Patronii bogați au început să finanțeze lucrări seculare atât de des cât au finanțat cele religioase, căutând să creeze o moștenire în lumea fizică, precum și să-și asigure un loc în viitor.Oamenii din perioada Renașterii, axați pe dezvoltarea individului, au devenit foarte pricepuți într-o mare varietate de arte și științe. Bărbații cu această gamă largă de cunoștințe au reușit să îmbine arta și știința, generând evoluții atât mai repede decât ar fi fost posibil altfel. Leonardo da Vinci, de exemplu, a fost un pictor și sculptor calificat, precum și un om de știință, inventator și inginer inovator, iar omul său Vitruvian este un exemplu de artă și știință care se reunesc într-un singur concept.
