Amplitudinea într-un sistem oscilant este măsura schimbării cu fiecare oscilație din sistem și este un indicator general pentru cantitatea de energie conținută într-o undă. De exemplu, amplitudinea unui val de sunet este o măsură a volumului său.
Amplitudinea unui sistem oscilant de forme de undă simetrice este definită ca valoarea maximă a valului la vârful său deasupra zero sau înălțimea valului. O formă de undă simetrică pornește de la un punct zero și urcă la maxim, apoi scade la zero înainte de a se repeta în direcția opusă. Acest maxim, indiferent dacă este la vârf sau la nivelul valului, este amplitudinea. Amplitudinea este, de asemenea, cunoscută ca valoarea maximă a valului, atunci când se face referire la formele simetrice și periodice ale undelor.
Alte referințe la amplitudine includ pătratul mediu rădăcină al valului sau RMS și amplitudinea vârf-vârf. Valoarea RMS este, în esență, o medie a puterii globale a valului, luând în considerare creșterea și căderea formei de undă. Viteza maximă-vârf reprezintă schimbarea totală a amplorii formei de undă între valoarea maximă maximă și valoarea maximă maximă. În majoritatea situațiilor, amplitudinea este înțeleasă ca reprezentând valoarea maximă a formei de undă, cu excepția cazului în care este specificată în mod explicit.
