Aproximarea la starea de echilibru este destinată să funcționeze doar ca un diferențiator casual între două reacții analizate. Calculul este aplicat în mod obișnuit în kinetica lui Michaelis-Menten, care explică ratele la care diferite enzime reacționează unul cu celălalt. Este important de observat că aproximația la starea de echilibru atribuie doar variația de concentrație intermediară la o valoare aproape egală cu zero, mai degrabă decât la o constantă absolută. Facultatea de Științe din cadrul Universității din Waterloo afirmă că această valoare zero poate încă să oscileze și să producă variații măsurate, dar valorile sunt atât de mici încât variațiile calcule sunt neglijabile în comparație cu fluctuațiile variațiilor reacțiilor însoțitoare. Este valabil doar aplicarea aproximării staționare la starea de echilibru atunci când o reacție măsurată produce o reacție mult mai rapidă în comparație cu o a doua soluție analitică. Reacția mai lentă este valoarea care este aproape egală cu zero în ecuație.
Care este apropierea de starea de echilibru?
În chimie, aproximarea stării staționare este o estimare a valorii unui echilibru chimic prin care o variabilă a reacției chimice este fixată sau plasată ca o constantă percepută, pentru a obține o valoare matematică pentru sfârșitul starea multor reacții chimice care se suprapun. Acest concept este denumit și aproximarea staționară a statului în unele texte academice și științifice.
