În "Toads", poetul Philip Larkin explorează asemănările dintre broaștele societale și biologice, comparând cele două într-un poem de 36 de linii. În cele din urmă, Larkin elaborează calitățile negative ale ambelor tipuri de broaște și concluzionează că nu există nici o modalitate de a le ascunde.
Larkin introduce cititorii la broasca societala in prima linie, care incepe "de ce ar trebui sa las broasca sa functioneze /ghemuit in viata mea". Aici, broasca reprezinta munca, iar folosirea acestei metafore de catre Larkin atrage atentia asupra conotatiilor societale negative incorporate de broaste. Poemul se aseamănă apoi cu toaburile muncitoare cu toadurile fizice, exprimând asemănarea dintre cele două creaturi urâte și repulsive. Larkin continuă apoi să compare valorii fizice cu locul de muncă, afirmând că trăsăturile atractive și nedorite ale broaștelor și ale muncii sunt, în esență, contagioase. Larkin folosește metafore pentru a adăuga senzație și emoție în prima stanză, și face același lucru pentru a doua și a treia. Cea de-a doua stanză continuă cu o descriere fizică largă a broaștelor, unde Larkin îl asemănă cu otrava. În cel de-al treilea și al cincilea stanzas, Larkin își exprimă milă de indivizi prinși de limitele societale - în imposibilitatea de a scăpa de muncă și de atributele negative ale acestora - ca și cum tocurile nu pot scăpa de genele lor.
