Cortina de fier a fost o structură fizică și simbolică folosită de Uniunea Sovietică pentru a se izola de națiunile din Europa de Est și Centrală înconjurătoare după al doilea război mondial. Cortina de fier a servit ca o modalitate pentru Uniunea Sovietică să se izoleze politic, militar și ideologic din alte națiuni din Europa. Cortina a oferit Uniunii Sovietice o barieră de protecție pentru a contracara atacurile militare, dar a servit și ca un gest simbolic pe care Uniunea Sovietică nu a avut dorința de a face orice contact cu alte națiuni.
Înainte de construcția fizică după al doilea război mondial, Cortina de Fier a servit în primul rând ca o metaforă. A fost folosită sporadic pentru a se referi la națiuni cu politici comerciale și politice închise și izolate, însă nu a apărut până la sfârșitul anilor 1940, când prim-ministrul britanic Winston Churchill a folosit fraza într-un discurs pentru a se referi la acțiunile fizice ale comuniste. Pe lângă stabilirea unei granițe fizice între Uniunea Sovietică și țările învecinate, Cortina de Fier a redus semnificativ comunicările pozitive și benefice dintre Uniunea Sovietică și vecinii săi, cum ar fi comerțul și turismul. Cortina de fier, odată construită, a rămas în vigoare până la sfârșitul anilor 1980, când guvernarea comunistă în blocul sovietic sa disipat și a fost înlocuită cu un sistem multipartit de guvernare.
