Titlul oficial al programului Lend-Lease a fost "Un act care promovează în continuare apărarea Statelor Unite". A fost condusă de Oficiul Administrației Lend-Lease, condus de Edward Stettinius, care a devenit Secretarul de Stat al Statelor Unite.
Care a fost Legea Leasing-Lease?
Actul Lend-Lease din 1941 a fost un act al Congresului Statelor Unite care la autorizat pe președintele Franklin Roosevelt să vândă, să închirieze sau să împrumute echipament militar oricărei țări a cărei apărare a considerat-o vitală pentru securitatea americană. Acesta a oferit o cale pentru SUA de a-și asista aliații în cel de-al doilea război mondial fără a rupe oficial neutralitatea și intrarea în război. Programul Lend-Lease a fost inițial vizat pentru a ajuta Marea Britanie care a informat oficialii americani că războiul a stârnit aproape falimentul țării și că nu vor mai putea plăti pentru livrări în 1940. Ideea din spatele politicii a fost aceea că SUA ar transfera echipament militar în Marea Britanie, înțelegând că Marea Britanie ar reveni sau ar plăti pentru orice echipament care nu a fost distrus, dar ar putea amâna această plată până după război. Programul a fost extins în cele din urmă și la alți aliați americani, printre care Franța, China și Uniunea Sovietică. Până la sfârșitul războiului, aliații din S.U.A. au oferit peste 50 de miliarde de dolari pentru resurse militare: 31,4 miliarde dolari pentru Marea Britanie, 11,3 miliarde dolari pentru URSS, 3,2 miliarde pentru Franța și 1,6 miliarde pentru China.
