Potrivit Laboratorului National de furtuni severe, furtunile se produc cel mai frecvent in climatele cu temperaturi in care aerul cald si umed intalneste buzunare de aer rece. Cele patru categorii de furtuni sunt furtuni cu o singura celula, furtuni, linii de furtună cu mai multe celule și furtuni de tip supercell. Un fenomen meteorologic strâns legat este furtuna uscată, caracterizată prin lovituri de fulger frecvente care provoacă incendii sălbatice la sfârșitul verii și începutul toamnei.
Departamentul de Științe Atmosfere din cadrul Universității din Illinois explică faptul că furtunile cu celule unice sunt comune și rareori periculoase. Acestea apar frecvent pe uscat în primăvară și vară, dar pe vreme rece ele sunt cele mai comune peste oceane. Furtunile cu celule celulare se formează de obicei în apropierea lanțurilor muntoase și conțin multe furtuni mici. Deși furtunile componente sunt de obicei mici și trec repede, furtunile agregate de multe ori durează ore întregi și acoperă distanțe mari.
Cel mai puternic tip de furtună este supercelul. Potrivit Departamentului de Științe Atmosfere din cadrul Universității din Illinois, aceste furtuni includ adesea grindină, ploi de conducere, lovituri de fulgere la sol și vânturi periculoase. Majoritatea tornadelor mari, distructive, apar din super-celule. Vânturile Supercell depășesc în mod regulat 80 de kilometri pe oră, iar pietrele de grindină pe care le scad măsoară până la 4 centimetri în diametru. Aceste furtuni sunt evenimente meteorologice grave, capabile să provoace daune masive, leziuni și decese.
Termenul de "furtună severă" se aplică oricărui tip de furtună care provoacă daune semnificative terenului, proprietății, oamenilor sau animalelor. Este o etichetă subiectivă cu standarde diferite în funcție de țară. Potrivit The Weather Channel, în Statele Unite acest moniker se aplică furtunilor care îndeplinesc cel puțin unul din cele trei criterii: vânturi care depășesc 58 de mile pe oră, grindină cu diametrul de cel puțin 3/4 cm și tornadă.
