PIB (produsul intern brut) nu este considerat o bună măsură a bunăstării economice de către mulți, deoarece măsoară doar vânzările și veniturile obținute din achizițiile economice, mai degrabă decât analizând implicațiile morale. Un exemplu ar putea fi o creștere a vânzărilor de arme, ceea ce ridică PIB-ul și ar fi considerat pozitiv; totuși, că majorarea vânzărilor de arme ar fi putut fi cauzată de vânzări în rândul criminalilor.
Aceste tipuri de implicații morale nu sunt măsurate în PIB. În plus, PIB-ul nu măsoară tipul de avere găsit în rândul cetățenilor. O țară din lumea a treia ar putea vedea o creștere a PIB-ului pe o perioadă de ani, fără a îmbunătăți calitatea vieții pentru oricare dintre cetățenii săi. În acest caz, PIB-ul nu ar fi un adevărat indicator al bunăstării economice. PIB-ul nu permite să se vadă unde este distribuită bogăția, deci este imposibil să se știe dacă există sau nu mari diferențe în venit între clase de oameni.
PIB-ul a fost întotdeauna bazat doar pe tranzacțiile de pe piață, astfel încât acțiunile care ar putea fi în cele din urmă dăunătoare pentru societate pot fi văzute ca fiind pozitive în PIB, dacă ridică cantitatea de bani care vine pe piețe. Acest lucru face de asemenea imposibil ca PIB-ul să distingă bogăția reală de bogăția fantomă.
