O busolă este un instrument de navigație care marchează direcția în funcție de ciclul de rotație al pământului sau de câmpul său magnetic. Compasele pot fi folosite pentru a complota și a urmări călătoriile cu direcția prestabilită pe uscat sau pe mare. p>
Compasele primitive au fost folosite pentru prima oară de chinezii din secolul al IV-lea B.C. ca modalitate de navigare pe calea lor și de armonizare a mediului înconjurător. Crearea acestor instrumente sa bazat pe vechea practică a feng shuiului, cu scopul de a coordona energia ecologică liberă. Chinezii au folosit o placă cu o lingură. Cutia de lingură era acul sau pointerul și mereu îndreptase spre sud.
O busolă modernă folosește un ac magnetizat care servește drept indicator pentru determinarea direcției. Acul unei busole moderne indică întotdeauna spre nord pentru a se alinia cu nordul magnetic al Pământului.
Cardul busolă este marcat cu punctele cardinale (nord, sud, est și vest), care oferă în mod clar marcajele de navigație. Pointerul magnetizat găsește aceste puncte în tragerea sa spre câmpul magnetic al Pământului. În emisfera nordică, un ac de busolă atrage polul magnetic de sud și invers, deoarece, spre deosebire de poli, atrage.
Cu toate acestea, câmpul magnetic al Pământului este relativ slab în comparație cu gravitatea și frecarea. Pentru ca acul să răspundă la magnetismul pământului, aceste forțe mai substanțiale trebuie să aibă un prag mai mic: acul trebuie să fie ușor și montat cu o rezistență minimă la frecare. Pentru a stabili o direcție dorită sau punctele cardinale, forța magnetică ar trebui să aibă mai puțină gravitate și să fie depășită frecarea.Problemele obișnuite pentru busole includ o cupolă nebună sau crăpată, unde acest prag suferă pagube din cauza unei presiuni crescute. Daunele pot rezulta dintr-o cădere sau o expunere excesivă la soare, care de obicei conduce la o bubble și indică o influență gravitațională și mai mare a fricțiunii; astfel, sensibilitatea acului la câmpul magnetic scade și busola devine inexactă.
