Cele trei legi ale mișcării au fost introduse de Sir Isaac Newton și oferă o metodă de interpretare a mișcării obiectelor prin universul fizic. Legile definesc modul în care mișcarea unui obiect se poate schimba atunci când este luată în considerare în raport cu forța și masa obiectului.
Prima lege a mișcării lui Newton afirmă că pentru mișcarea unui obiect de schimbare trebuie să acționeze sau să se exercite un fel de forță. Această primă lege este menționată și ca Legea inerției și, de asemenea, afirmă că un obiect nu își mișcă sau nu își schimbă viteza decât dacă există o forță care se exercită asupra ei. A doua lege definește în continuare legătura dintre masa obiectului și cât de repede se poate accelera în funcție de câtă forță este exercitată asupra acestuia. A treia lege a mișcării afirmă că pentru orice forță care este generată pe un obiect, o forță egală și opusă se exercită asupra obiectului care a generat forța inițială.
Newton a prezentat pentru prima dată cele trei legi ale mișcării în 1687 în cartea sa, "Principiile matematice ale filozofiei naturale". Această carte conține, de asemenea, teoria lui Newton despre gravitația universală și, alături de cele trei legi ale mișcării sale, constituie fundamentul mecanicii clasice.
