În "Balada de Birmingham", cum se folosește ironia?

În poemul său "Balada din Birmingham", Dudley Randall folosește ironie pentru a arăta cum regimul rasist al perioadei Jim-Crow South a făcut chiar și cele mai sigure locuri periculoase. Poezia folosește de asemenea ironie dramatică pentru a spori tragedia bombardamentului de la Birmingham din 1963.

"Balada de la Birmingham" are o subtitrare care spune că este un răspuns la bombardamentul din 1963 al unei biserici din Alabama care a ucis patru fete tinere. Prima parte a poemului constă într-un dialog între o mamă și o fiică. Fiica întreabă dacă poate merge în martie "într-un marș al Libertății de astăzi". Mama contestă această cerere, invocând folosirea de către poliție a unui control violent al mulțimii. Mama îi spune fiicei să plece în corul copiilor la biserică.

Cea de-a cincea și a șasea poezie descriu modul în care fiica se îmbracă pentru biserică și cât de fericită este mama ei că știe că fiica ei este într-un "loc sacru". Cu toate acestea, ultimele două stanzuri arată că încrederea mamei sale a fost rătăcită. Faptul că bombardierul vizează o biserică este ironic, pentru că o biserică ar trebui să fie un loc sfânt și sigur.

Informând publicul că poemul este un răspuns la bombardamentul de la Birmingham din 1963, Randall creează o ironie dramatică. Încrederea pe care mama o pune în siguranța bisericii este în întregime dispărută, iar nevinovăția ei, ca și cea a fiicei ei idealiste, face ca tragedia care vine să fie mai încurcată, deoarece audiența vede că vine.