Ironia din "Hamlet" este o ironie dramatică, diferită de ironia situației; dramatica ironie este diferența dintre ceea ce crede personajul și ceea ce aude publicul. Ironia situației se referă la caracterul care se comportă într-un mod contrar modului în care se așteaptă să acționeze.
Uneori, ironia situației este numită ironie dramatică, însă acestea au definiții diferite. Un exemplu de ironie situațională ar fi ministrul din "The Scarlet Letter" care comite adulter. Un exemplu de ironie dramatică în "Hamlet" este faptul că publicul știe că armele lui Laerte sunt otrăvite, dar Hamlet și ceilalți implicați nu-l cunosc decât mai târziu.
