Lipsa electronilor liberi în structurile lor este ceea ce face în general ca solidele ionice să fie conducători slabi ai energiei electrice. Deși ionii sunt conductivi electrici atunci când sunt nelegați, solidele ionice există sub formă cristalină, o poziție relativ fixă înconjurată de ioni ai încărcăturii opuse.
Această conducere electrică slabă este completată de o conducere redusă a căldurii. Vibrațiile termice întâmpină dificultăți în trecerea de la un capăt al solidului ionic la celălalt datorită poziției fixe a ionilor. Duritatea și fragilitatea sunt două trăsături obișnuite de solide ionice. Aceste proprietăți mecanice se manifestă deoarece planurile ionilor dintr-un cristal ionic nu sunt libere să se alinie unul pe celălalt. Orice încercare de a deplasa mecanic aceste planuri, fie că este vorba de tensiune, comprimare, răsucire sau impact, poate duce la întâlnirea a doi atomi încărcați în planuri adiacente și repetarea violentă, cauzând ruperea solidului ionic. Unele solide ionice, cum ar fi clorura de sodiu, sunt solubile în apă. Când acești solizi intră în contact cu solvenți polari, cum ar fi apa, ionii lor de zăbrele sunt atrase de moleculele solventului. Aceste molecule de solvenți poartă ionii de cristal departe de cea mai mare parte a cristalului, determinând treptat dizolvarea acestuia. Amestecarea sau încălzirea accelerează acest proces.
