O gaură neagră nu este, strict, făcută din nimic în sensul convențional. Găurile negre sunt atât de exotice încât sfidează ideile comune despre materie. În timp ce un obiect cum ar fi Pământul poate fi descris în termenii atomilor și moleculelor sale, gravitația necontrolată a unei gafe neagră distruge atomii până ce ceea ce rămâne este descris doar ca o singularitate cuantică.
O stea se poate prăbuși sub propria greutate după epuizarea combustibilului său nuclear. Odată ce energia a dispărut, o stea aproape la fel de masivă ca soarele rămâne ca un pitic alb răcitor, care are încă o problemă normală în el. O stea mai masivă se poate prăbuși mai departe. Dincolo de o anumită masă, atomii stelei transpiră electroni la suprafață, iar corpul se prăbușește în ceea ce este în esență un singur atom în jur de 10 mile. Aceasta este o stea neutronică și este făcută din protoni și neutroni, cu o pulverizare de electroni pe suprafața ei.
Atunci când masa stelei a depășit chiar și capacitatea neutronilor de a ține steaua, totuși, întregul corp se prăbușește în starea finală, cea a unei găuri negre. Nu există nici o forță cunoscută care să reziste forței de colaps a gravitației la acest nivel, deci steaua se micsorează la un diametru de un punct infinit de mic, lăsând în urmă o anomalie gravitatională mare. O gaură neagră este făcută, în esență, de nimic.
