De ce este importantă povestirea?

Poveștile despre povestiri au adus împreună omenirea timpurie atât din punct de vedere fizic, cât și mental, accentuând virtuțile comune, consolidând o comunitate și reducând conflictele intragrup, evidențiind rolul povestirii în dezvoltarea evolutivă a oamenilor. Neurologii cred că povestirea a povestirilor a crescut abilitățile neurocognitive ale oamenilor, deoarece poveștile erau distractive, dar necesită efort fizic. Povestirea fictivă a oferit un mediu în mare măsură sigur pentru a experimenta manipularea consecințelor situațiilor precare, inclusiv cele emoționale, crescând astfel supraviețuirea.

O poveste poate fi spus folosind orice simț al corpului uman: viziune, auz, miros, gust și textura. De exemplu, povestirile culinare se concentrează în primul rând asupra alimentelor. Fiecare fel de mâncare este prezentată, de obicei, într-o ordine concepută pentru a evoca anumite scene, pe măsură ce narațiunea, adesea personală sau culturală, progresează. Acest tip de poveste implică folosirea oricărui sens uman. Un bucătar sau alt artist poate oferi un acompaniament auditiv la un fel de mâncare pentru a sublinia importanța. Chiar și plăcile pe care se servesc mâncarea și decorul factorului de stabilire în a spune aceste narațiuni. Retelarea unei astfel de povestiri prin discurs, film sau scriere nu ar putea niciodată să coreleze cu exactitate aceste senzații.

Povestirea nu este o colecție de fapte, ci o narațiune cu perspectivă și emoție. Povestirea despre povestea sa dovedit a ajuta la ameliorarea simptomelor cauzate de evenimentele traumatice.