Nomadele deșertului supraviețuiesc în climatul dur al deșertului, deplasându-se continuu spre găsirea apei și a pajiștilor pentru animale. Unele triburi nomade supraviețuiesc crescând animalele pentru lapte și carne. Alte culturi nomade, cum ar fi Touareg, sunt cunoscute pentru crearea de rute comerciale în nisipurile deșertului.
Modul nomad de viață implică o relocare constantă. Pentru nomazi în deșert, acest lucru este în special cazul. Condițiile meteorologice dure și tabelele cu schimbare de apă creează resurse limitate. Unele triburi nomade, precum nomadii din Chalbi, cresc vite, capre și oi pentru a-și susține modul de viață. Căutarea apei și a pajiștilor este esențială pentru aceste triburi nomade ca o singură parcelă de pământ în deșert nu poate susține animalele de mult timp. După o scurtă ședere, cantitatea mică de apă și de plante se scurge, forțând aceste triburi să se mute într-o locație nouă. Unele triburi, cum ar fi Touareg, se concentrează asupra comerțului pentru supraviețuire. Comercianții nomadici se mișcă și mai des decât triburile nomade care cresc animalele. Motivația esențială pentru un stil de viață nomad se bazează pe apă și resurse, dar comercianții nomade folosesc această abilitate ca un avantaj pentru a crea schimburi între culturi și oameni incapabili să traverseze expansiunea largă a deșertului. Cele mai multe triburi de deșert nomade au perfecționat metode de supraviețuire, inclusiv utilizarea cămililor sau a altor fiare specializate de povară, construcția unor adăposturi ușor asamblate și demontate și proiectarea de articole de îmbrăcăminte ușoare care protejează indivizii de nisip și soare.
