Uraganele se formează peste oceanul deschis, când aer cald plin de umiditate se ridică din apele calde. Acest lucru creează o zonă cu presiune scăzută în apropierea suprafeței, iar aerul din jur se grăbește să umple golul. Această mișcare constantă stabilește rotația mărcii comerciale a unei furtuni tropicale, permițându-i să construiască vânturi mai puternice și nori mai densi. Cu cât mai mult un uragan călătorește peste apele calde ce sunt alimentate de umiditate și aer cald, cu atât devine mai puternic.
De îndată ce un uragan face caderea pe uscat, nu se mai poate baza pe o temperatură și umiditate caldă din apa de dedesubt pentru a-și propulsa motorul. Energia stocată în interiorul unui uragan poate să o forțeze de ceva timp, permițând acestor furtuni să călătorească mult în interiorul și să facă rău. Cu toate acestea, de îndată ce uraganul se scurge din combustibilul salvat, începe să încetinească și să se termine.
Odată ce un uragan a călătorit în interiorul țării, este foarte puțin probabil că va câștiga din nou o forță, deoarece condițiile atmosferice deasupra pământului nu îi vor furniza combustibilul necesar pentru a crește. Odată ce un uragan se mișcă peste pământ, se confruntă cu mai multă frecare decât atunci când se deplasează peste apă, ceea ce încetinește în continuare progresul. În unele cazuri, decesul unui uragan poate fi grăbit de o forfecare puternică a vântului, de vânturi puternice în direcții opuse care perturba rotația furtunii și o pot face să eșueze repede.
