Cele 400 de specii vii de rechini se apara intr-o varietate de moduri care variaza de la specii la specii. Speciile mari, cum ar fi albii mari, rechinii de basking și rechinii de balenă, beneficiază de protecție din cauza dimensiunilor lor; ele sunt prea mari pentru a reprezenta o pradă potențială pentru orice specie, cu excepția oamenilor. Alte specii, cum ar fi rechinii de covoare, se bazează pe morfologia lor aplatizată și pe colorarea criptică pentru a evita detectarea prădătorilor.
Pe lângă atributele precum dimensiunea și colorarea camufliei, rechinii se bazează pe simțurile lor puternice pentru a evita pericolul. Rechinii pot vedea destul de bine, dar simțurile lor cele mai bune sunt mirosul, auzul și sensul liniei laterale, ceea ce le permite să detecteze mișcările altor obiecte aflate în apropierea lor, fără a le privi. Folosind aceste simțuri, speciile mici de rechini detectează de multe ori pradă de la distanțe mari. Rechinii pot capta sânge prin apă pentru o distanță de peste un sfert-mile.
Rechinii sunt, de asemenea, creaturi foarte inteligente, care iau decizii bune atunci când se ocupă de prădători. Deși forța principală a inteligenței rechinilor a fost inteligența unor specii de pradă, cum ar fi delfinii, inteligența lor le ajută să se protejeze. Când se confruntă cu un prădător amenințător, rechinii se angajează, de asemenea, într-o serie de poziții exagerate ale corpului, care adesea ajută la descurajarea potențialilor prădători.
