Eutrofizarea se întâmplă deoarece corpurile de apă, cum ar fi estuarele, curenții lent și lacurile, primesc exces de nutrienți care declanșează o creștere excesivă a plantelor. Această creștere crescută a plantelor, deseori menționată ca o inflorescență a algelor, reduce cantitatea de oxigen dizolvată în apă atunci când plantele moarte se descompun și determină să moară alte organisme.
Există două tipuri de eutrofizare: eutrofizarea naturală și eutrofizarea antropică. Eutrofizarea este larg răspândită în ecosistemele de apă dulce și joacă un rol major în procesul de îmbătrânire normală a multor iazuri și lacuri.
Cauza principală a eutrofizării antropice este activitatea umană. Nutrienții din câmpurile fertilizate, peluzele și fermele sunt depozitate în râuri, cursuri, lacuri și oceane când plouă. Nutrienții sporesc activitatea metabolică a algelor, provocând o înflorire a algelor. Bloomul algelor acoperă apoi suprafața apei și împiedică lumina să ajungă la alte plante. Plantele care lipsesc de lumină încep să moară deoarece nu pot fotosinteza și eventual se descompun. Plantele descompuse cresc bacteriile din apă, ceea ce scade în continuare concentrația de oxigen și alte organisme vii încep să moară.Eutrofizarea poate să apară și ca urmare a unor evenimente naturale, cum ar fi schimbările climatice și geologia. Cu toate acestea, eutrofizarea naturală este în mod dramatic sporită de activitatea umană. Principala diferență dintre eutrofizarea antropică și eutrofizarea naturală este că procesul natural este lent.
