Inselberg-urile sau dealurile izolate sau munții izolați se formează prin eroziune și intemperii pe termen lung. Un tip de formă de dezintegrare, inselbergurile sunt abrupte și se ridică brusc dintr-un teren ușor înclinat simplu. Formarea lor poate fi inițiată de un proces vulcanic care provoacă un corp de rocă dură rezistente relativ la eroziune, în interiorul unui corp de rocă moale, care în cele din urmă erodează pentru a expune porțiunea hard-rock internă.
Porțiunea interioară rămasă după extinderea mai moale a unui inselberg a fost îndepărtată prin eroziune, adesea datorându-și rezistența la etanșeitatea îmbinării sale. Totuși, formarea poate fi eventual distrusă sau transformată prin prăbușirea marginală a foilor de exfoliere și a blocurilor comune în timp.
Termenul inselberg, care este german pentru "insula munte", a fost inventat în 1900 de geologul Wilhelm Bornhardt. Termenul a fost folosit inițial pentru a descrie caracteristicile peisajului găsite de geologul din sudul Africii, dar acum cuprinde o gamă largă de formațiuni cum ar fi cupole de rocă, tors și buttes. Termenul monadoc, de origine americană, este de asemenea folosit pentru a descrie un munte singur sau deal care se ridică deasupra zonei înconjurătoare. Monadnockul denumit în mod descriptiv, de exemplu, în New Hampshire, este de aproape o mie de metri mai înalt decât orice altă formare peisagistică în 30 de mile.
