Cum poate un doctor să diagnosticheze MS?

Un medic ia un istoric al pacientului pentru a căuta simptome din trecut sau prezente ale bolii, afirmă Societatea Națională Multiplă de Scleroză. El colectează, de asemenea, o istorie familială și informații despre locurile recent călătorite și despre expunerile de mediu.

Medicul ia informația și efectuează o varietate de teste pentru a strânge suficiente dovezi pentru a corespunde criteriilor actuale de diagnostic, explică Societatea Națională de Scleroză Multiplă. Un test pe care un medic îl poate efectua este o tomografie de coerență optică sau TTPM. Acest test este utilizat pentru a examina spatele retinei pentru a vedea starea nervului retinal. Vizualizarea stării sale poate oferi medicilor o idee despre dacă o persoană are MS, deoarece nervul retinal este o țintă comună a bolii.

Un medic ar putea efectua, de asemenea, un RMN pentru a căuta o zonă afectată de simptome asemănătoare cu cele cauzate de SM, în conformitate cu Societatea Națională Multiplă de Scleroză. O altă procedură comună de diagnosticare este un robinet vertebral, care este folosit pentru a examina lichidul cerebrospinal al pacientului, notează WebMD. În cazul în care medicul constată leziuni în două părți ale sistemului nervos central al pacientului cauzate la două puncte separate în timp și exclude toate celelalte afecțiuni, diagnosticul MS este confirmat.

Scleroza multiplă este o afecțiune care afectează creierul și coloana vertebrală, notează WebMD. Persoanele cu această afecțiune pot să simtă simptomele cu vârsta cuprinsă între 20 și 40 de ani. Persoanele afectate de afecțiune pot prezenta o vedere neclară și mișcări ale ochilor incontrolabile. O senzație arzătoare sau dureroasă la nivelul feței sau picioarelor se poate dezvolta.

Condiția poate afecta vezica urinară prin constipație sau o urgență frecventă de a urina. SM determină ca pacientul să aibă spasme musculare și echilibru. Alte simptome care pot fi observate includ slăbiciunea unui braț sau ambele, afectarea coordonării, disconfortul ochiului, diminuarea atenției, complicațiile sexuale și vorbirea neclară.