Când culorile care alcătuiesc lumina sunt absorbite de un obiect, energia este transformată în căldură. Obiectele care absorb mai multe culori în spectru creează mai multă căldură. Acest lucru este demonstrat de absorbția de culori a obiectelor care apar negru, care se încălzesc mai repede decât suprafețele mai reflectorizante.
Culoarea este rezultatul interacțiunilor dintre atomii dintr-un obiect și frecvența electromagnetică a luminii transmise. Culoarea care nu este absorbită poate fi reflectată înapoi către observator sau împrăștiată. Potențialul unui obiect de a absorbi culoarea se datorează frecvenței vibraționale a electronilor obiectului. Dacă frecvența electronilor se potrivește cu frecvența luminii recepționate, culorile specifice care corespund acestor frecvențe sunt absorbite în timp ce alte frecvențe se reflectă. Relația dintre lumina absorbită și electroni determină electronii să interacționeze cu cei ai atomilor învecinați, ceea ce transformă energia vibrațională în energie termică. Odată ce energia luminoasă este absorbită de un obiect, nu se vede din nou.
Utilizarea luminii pentru a măsura absorbția și reflexia este un instrument util pentru fizicieni, care pot învăța multe despre proprietățile fizice ale unui obiect din modul în care interacționează cu lumina. Printre aceste proprietăți se numără transparența și opacitatea. Unele materiale pot fi transparente la anumite lungimi de undă de lumină, în timp ce altele pot fi complet opace, ceea ce tinde să crească capacitatea lor de absorbție a căldurii.
