Sunetul apare atunci când o sursă de vibrație provoacă variații rapide ale densității medii a moleculelor de aer deasupra și sub presiunea atmosferică curentă; sunetul este perceput atunci când aceste fluctuații de presiune fac din timpanul să vibreze. Schimbările de presiune atmosferică se numesc presiuni acustice, iar fluctuațiile presiunii sunt unde sonore. Celulele de păr din cochlea (urechea internă) convertesc vibrațiile în semnale electrice care apoi ajung la creier.
Sunetul este o perturbare mecanică care se propagă printr-un mediu, cum ar fi aerul sau apa. Chiar și vibrațiile care nu sunt auzite de urechea umană, cum ar fi cele care provin din fluiere de câine sau sonar, intră în clasificarea sunetului.
O sursă de sunet, fie că este o diafragmă sau o chitară, produce vibrații în mediul înconjurător (aer, lichid sau solid). Aceste vibrații se propagă departe de sursă și formează un val de sunet (undele sonore pot fi longitudinale sau transversale). Mediul poate reflecta, refracta sau atenua valul sonor. Presiunea din mediu, mișcarea mediului și vâscozitatea mediului afectează viteza și intensitatea undelor sonore.
Partea exterioară a canalelor urechii emite undă sonoră în canalul urechii. Celulele de păr exterioare din cohlee amplifică sunetele moi și atenuează sunetele puternice. Celulele interne ale părului transferă informații de sunet către nervii auditivi pentru procesare.
