Agitarea nu are niciun efect asupra solubilității. Solubilitatea este definită ca cantitatea de substanță care se dizolvă într-o anumită cantitate de solvent și se determină prin adăugarea unui solvent într-o substanță dizolvată până când solventul nu se dizolvă nici măcar cu agitare viguroasă. Aceasta înseamnă că solubilitatea este independentă de agitarea mecanică.
Factorii care afectează solubilitatea includ temperatura, presiunea, interacțiunile solute-solvent și efectul ionilor obișnuiți. Cu cât interacțiunile dintre moleculele dizolvate și solvent sunt mai puternice, cu atât devine mai mare solubilitatea solventului în solvent. Multe solide ionice interacționează puternic cu solvenți polari, cum ar fi apa, ceea ce face ca aceste solide ionice să fie foarte solubile în apă. Același lucru se referă la solidele organice și solvenții nepolari. Regula generală este că substanțele preferă să se dizolve între ele.
Atunci când compusul ionic este dizolvat într-o soluție polară care conține deja unul dintre ionii în care substanța dizolvată disociază, aceasta scade solubilitatea solidului ionic în apă. Acest fenomen este cunoscut ca efectul ionilor obișnuiți și poate fi explicat prin principiul lui Le Châtelier, în care ecuațiile de disociere ionică netă și recombinare sunt împiedicate în direcția directă din cauza prezenței preexistente a primului ion în aceste ecuații. >
