Potrivit Encyclopaedia Britannica, Napoleon Bonaparte a răspândit naționalismul în Anglia prin schimbarea echilibrului puterii în Europa și în restul lumii. Deși înfrângerea lui Napoleon a fost afectată de o alianță de țări, Anglia a primit creditul principal pentru victorie. Acest lucru a permis Angliei să devină forța dominantă în Europa și o mare parte din restul lumii în următorii ani.
În timpul războaielor napoleoniene, Anglia a fost nevoită să lupte nu numai pe frontul european, ci și în alte părți ale lumii, cum ar fi Egiptul, India, Indiile de Vest, Africa de Sud și Statele Unite. Acest conflict continuu a servit pentru consolidarea armatei britanice. Înainte de cei 23 de ani de război cu Napoleon, ea număra doar 40.000 de oameni, dar la război armata britanică ajunsese la o forță de luptă de peste 250.000. Când Napoleon a fost învins, Anglia a păstrat o prezență militară copleșitoare. Acest lucru a permis Angliei să se angajeze într-un program de expansiune imperială, care și-a sporit considerabil puterea colonială.Enciclopedia Britannica arată că sfârșitul conflictului cu Napoleon a făcut de asemenea reforme la domiciliu în Anglia. Statul a devenit mai descentralizat, lăsând mai multe drepturi în mâinile cetățenilor autonomi. Deși guvernul central era încă puternic și nu era o adevărată democrație, această libertate în creștere dădeau "anglicanilor liberi născuți" o mai mare participare la deciziile privind economia și societatea. Toate acestea au dus la un sens mai larg al naționalismului britanic.
