Luna poate apărea în culoarea portocalie sau roșie atunci când este aproape de orizont datorită căii mai lungi pe care lumina trebuie să o ia prin aer înainte de a ajunge la observator. Oxigenul din atmosfera Pământului scutură lumina optică cu lungimi de undă scurte, iar efectul, cunoscut sub numele de împrăștiere Rayleigh, este mai pronunțat, deoarece lumina călătorește prin mai multă aer. Particulele din aer provenite de la fum sau praf accentuează împrăștierea luminii.
Luna nu emite nici o lumină proprie și reflectă pur și simplu lumina soarelui lovind suprafața foarte reflectorizantă. Această lumină trebuie apoi să treacă prin atmosfera Pământului înainte de a putea fi văzută pe teren. Atmosfera pământului tinde să împrăștie lumina de la capătul albastru al spectrului vizibil. Această împrăștiere scutură efectiv lumina lunii de la lungimile de undă blueroase și o face să pară înroșită artificial. Efectul este dificil de observat atunci când Luna este ridicată, deoarece lumina se deplasează prin aer relativ puțin înainte de a ajunge la observator și, prin urmare, se împrăștie mai puțin decât la orizont.
Dacă Luna apare neobișnuit de roșu sau portocaliu sau efectul persistă în timp ce Luna este deasupra capului, este posibil ca particule fine de praf sau fum să satureze atmosfera și să împrăștie lumina mai mult decât este normal.
