Cartilajul zdrobit este cartilajul care se sparge în fragmente, cum ar fi atunci când urechile sunt perforate. Un impact mare poate deteriora, de asemenea, cartilajul. Cartilajul articulațiilor sparte poate avea ca rezultat sângerarea arterială, precum și fragmentele cartilajului sparte.
Atunci când cartilajul articular este spulberat, zona devine caldă, inflamată, tendențioasă, dureroasă și dureroasă. Rigiditatea și scaderea numărului de mișcări pot să apară pe măsură ce progresează deteriorarea. În cazurile severe, bucățile rupte de cartilagiu pot bloca articulațiile și pot duce la sângerări în articulație. Afecțiunile articulare ale cartilajului se produc în majoritate în genunchi, dar pot afecta și articulația articulației, încheieturii, gleznei, umărului și șoldului.
Loviturile directe, cum ar fi de la o cădere rea sau un accident de mașină, pot provoca leziuni grave ale cartilajului. Persoanele implicate în sporturi cu impact sporit, cum ar fi artele marțiale, fotbalul sau luptele, sunt expuse unui risc mai mare. Stresul susținut pe o articulație pe o perioadă prelungită poate, eventual, să deterioreze cartilajul. Persoanele obeze sunt mai predispuse la deteriorarea lacrimilor decât persoanele cu greutate normală. Osteoartrită rezultă din inflamație, defalcare și pierderea treptată a cartilajului articular.
Comparativ cu alte țesuturi ale corpului, cartilajul deteriorat durează mult mai mult pentru a se vindeca. Acest lucru se datorează faptului că celulele sanguine ajută la repararea leziunilor tisulare prin difuzie, iar cartilajul nu are alimentare cu sânge.
Deși diagnosticul de leziuni articulare-cartilaj poate fi devastat, testele neinvazive moderne simplifică sarcina de diagnostic. Imagistica prin rezonanță magnetică utilizează un câmp magnetic și unde radio pentru a crea imagini corporale detaliate care pot arăta daune cartilajului. Când nu se poate detecta deteriorarea, un artroscop este introdus într-o articulație pentru a inspecta și diagnostica problema.
