Caracterul constă în dispozițiile mentale și morale ale unei persoane, manifestate prin interacțiunea cu mediul său și cu alți oameni. Caracterul este rezultatul condamnărilor adânci, dintre care multe se formează în copilărie. Factorii externi, în special traumele, au o influență majoră asupra creșterii caracterului.
Caracterul este alcătuit dintr-o serie de concepte inter-conexe, incluzând morale, valori și prejudecăți. Caracterul unei persoane este o combinație a acestor tendințe mentale și modul în care le transmite canalelor în interacțiunile sale zilnice. De exemplu, personajele "anale" sunt compulsive și perfecționiste, caracterele "pasiv-agresive" își dau naștere la furie, iar personajele "narcisiste" exprimă un comportament excesiv de auto-centrat. Caracterul influențează relațiile, opțiunile de carieră și interesele.
Caracterul este în mare parte un produs al mediului copilăriei și relația cu îngrijitorul său. Circumstanțele adverse sau dureroase care cresc conduc la trăsături de caracter negative. Neglijarea, condescendența și cauza greșită cauzează și stimulează respectul de sine scăzut. Copiii ajung să creadă că calitățile lor personale și modul de a fi sunt nedorite și vrednice de reproșuri. Astfel, ei reprima aceste trăsături și dezvoltă sentimente de frică, remușcări și nesiguranță. Aceste sentimente continuă până la maturitate, iar individul nu este adesea conștient de cauza atitudinilor sale de auto-vătămare.
Un caracter sănătos include astfel de trăsături precum auto-disciplina și încrederea. Corectitudinea și onestitatea sunt, de asemenea, atribute sănătoase, mai ales atunci când sunt aplicate atât cu sine, cât și cu alții.
