Dendritele sunt o parte a sistemului nervos central care primește date din celulele nervoase, care sunt numite uneori. Fibrele multiple numite dendrite se extind într-o formație asemănătoare cu ramurile din corpul celular al unui neuron. Când terminalele postsynaptice sau receptorii, la sfârșitul unui dendrit primesc neurotransmițătorii eliberați de alți neuroni, un semnal electric este transmis prin dendrit către corpul celular al neuronului.
Dendriții primesc semnale ale sistemului nervos prin sinapse, care formează conexiunile dintre neuroni, unde terminalul axon al unei celule nervoase se termină în apropierea dendritelor unei alte celule nervoase. Celulele nervoase nu se ating unul de celălalt. În schimb, ei comunică prin utilizarea neurotransmițătorilor care călătoresc în spațiul numit declivă sinaptică între celule. Un semnal electric călătorește axonul unui neuron și declanșează eliberarea de compuși chimici numiți neurotransmițători. Neurotransmițătorii se deplasează peste cleftul sinaptic și se conectează la receptorii celuilalt celulă nervoasă. Acest lucru declanșează un impuls electric care apoi călătorește de la dendriți la celulă.
Neuronul tipic are mii de dendriți, dar este posibil ca o celulă nervoasă să aibă doar un dendrit. Dendritele sunt relativ scurte și au spini care asigură o suprafață mai mare pentru alți neuroni care se sinaptează. Formația lor ca ramură a inspirat numele "dendrit", care înseamnă "copac" în limba greacă.
