Un standard primar este un element cu o puritate mare care se utilizează pentru a măsura o concentrație chimică nedefinită a unui produs chimic cunoscut. Se utilizează pentru efectuarea titrării sau pentru calibrarea soluțiilor standard.
Un standard primar are calități distincte de higroscopicitate scăzută, reactivitate scăzută cu mediul înconjurător, reactivitate previzibilă și o masă molară mare, ceea ce îl face ideal pentru determinarea unor evaluări precise și fiabile ale concentrației chimice.
Puritatea ridicată a unui standard primar permite calcularea exactă a concentrației, deoarece orice impuritate din preparat poate modifica punctul stoichiometric al reacției și poate denatura rezultatele. Punctul stoechiometric al reacției poate fi de asemenea modificat dacă substanța chimică primară standardă atrage sau absoarbe umezeala din aer sau reacționează cu ea. Masa molară mare permite ca standardul principal să fie cântărit cu ușurință și corect pe un echilibru cu o eroare mică. Acest lucru permite calcularea exactă a concentrației moleculare a soluțiilor preparate în baloane volumetrice.
Un compus care modifică culoarea este utilizat pentru a indica punctul stoichiometric al reacției dintre substanța chimică a reactanților și standardul principal în titrare. Echivalentul molar al substanței chimice reactante și al etalonului primar sunt apoi determinate utilizând ecuația reacției.
Exemple de standarde primare includ borat de sodiu, carbonat de sodiu, oxalat de sodiu, bromat de potasiu, iodat de potasiu, iodat de hidrogen de potasiu și săruri și metale pure, cum ar fi cuprul, zincul și sodiul.
