Un exemplu de ironie situațională în piesa "Julius Caesar" apare în Actul 3, Scena 1, când Cezar proclamă că este "constant ca Steaua de Nord" cu puțin timp înainte de a fi ucis de senatori. Ironia situației apare atunci când rezultatul este considerabil diferit de ceea ce se aștepta.
În acest exemplu, Cezar însuși este o victimă a ironiei situaționale, pentru că implică, comparativ cu Steaua de Nord, că este nemișcat, constant și nemuritor. În cele din urmă, însă, senatorii demonstrează că acest lucru nu este adevărat. Ironia situației urmează moartea lui Cezar în piesă. Senatorii speră să scape Roma de numele lui Cezar ucigându-l, dar până la sfârșitul piesei, numele Caesar sa transformat într-un titlu pentru toți următorii conducători ai Romei.
