Poezia dramatică este o poezie scrisă special pentru teatru. Acest tip de poezie poate fi adesea liric, cum ar fi atunci când un personaj într-o piesă dă un monolog dramatic.
Monologurile dramatice sunt o formă foarte comună de poezie dramatică. Într-un monolog dramatic, vorbitorul se adresează unui fel de ascultător imaginar, deci nu vorbește în mod explicit cititorului. Acest tip de poezie se potrivește bine contextului dramatic, deoarece personajele dintr-o producție teatrală pot avea adesea discursuri mici în care se adresează unui ascultător imaginat și, în multe cazuri, audiența ocupă acest rol. Acest tip de poezie poate avea o calitate asemănătoare cântecului, folosind elemente lirice sau chiar folosind o structură mai narativă. În acest fel, monologul dramatic și poezia dramatică, în general, nu este limitată de asociațiile sale cu teatrul și drama. În schimb, poezia dramatică apare în numeroase contexte variate, folosind numeroase dispozitive poetice diferite și variații în contextul mediei dramatice.
Unele exemple clasice de monologuri dramatice, în special, sunt "My Last Duchess" de Robert Browning, "Cântecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock" de T.S. Eliot și "Killing Floor" de Ai. Câteva exemple de poezie dramatică ar putea fi "După auzul unui vals de Bartok" de către Amy Lowell, "The Battle of the Bards" de Theocritus, "Un servitor al servitorilor" de Robert Frost sau "The Lady and the Paint" de Robert Browning.
