În piesa "Julius Caesar" de William Shakespeare, Brutus este descris drept patriotic, onorabil, idealist, auto-controlat și nepractic. Aceste trăsături personale îl fac pe Brutus eroul tragic al celei de-a doua părți a piesei, subestimând consecințele care apar atunci când participă la asasinarea lui Cezar.
Brutus deține funcția de magistrat judiciar în republica romană și este un mare prieten al lui Cezar. El are, de asemenea, o mare dragoste pentru republica romană și poporul său, iar această iubire este un factor decisiv atunci când Brutus se alătură complotului împotriva lui Cezar. Cu o noapte înainte de asasinat, Brutus primește o scrisoare de la un sătean roman care spune că poporul Romei se teme de Cezar. Aceasta îl împinge pe Brutus să participe la asasinat pentru a proteja acei oameni și idealuri pe care le iubește. De asemenea, el crede că poporul va înțelege că uciderea lui Cezar este necesară pentru a proteja republica romană. Poporul roman nu este de acord cu asasinarea și se întorc împotriva lui Brutus. După ce Brutus se sinucide la sfârșitul piesei, Marc Antony, care era dușmanul lui Brutus, remarcă faptul că Brutus era "cel mai nobil roman dintre toți". Brutus nu acționează niciodată din propria lăcomie sau invidie pe tot parcursul piesei. El întotdeauna acționează cu cele mai bune intenții, ceea ce face din moartea sa cu atât mai tragic.
