O poveste morală sau morală este un tip de poveste, popular în secolele 15 și 16, care folosește alegoria pentru a ilustra lupta dintre bine și rău, adesea culminând cu o lecție. În mod obișnuit, poveștile de moralitate au prezentat personificări sau avatare de vicii și virtuți.
Povestirile morale sunt clasificate ca o formă de literatură didactică, care subliniază necesitatea combinării divertismentului cu informația și instruirea. Moralitatea joacă un șir de diferențe între piesele misterioase creștine și teatrul secular de Renaștere. Poveștile morale adresate copiilor au fost abundente, dar în a doua jumătate a secolului al XIX-lea au apărut unele dintre cele mai celebre lucrări ale literaturii pentru copii, printre care "Aventurile lui Alice în Țara Minunilor" și seria Narnia. Povestirile morale au dispărut în mare parte din modă și au fost înlocuite de povestiri fantastice care exaltează capacitatea copiilor de a se bucura și de imaginație. Aceste romane descriu copiii ca ființe pure și nevinovate, un contrast puternic cu convingerea evanghelică că și copiii nu sunt scutiți de natura păcătoasă.
Cu toate acestea, unii cercetători au susținut că aceste povestiri fantastice sunt și o formă de poveste morală, deși o versiune mai subtilă. Atât povestirile morale tradiționale cât și literatura clasică a copiilor fanteziilor încearcă să ofere lecții cruciale tinerilor cititori și să prezinte căutarea unei lumi ideale.
