Printre tehnicile literare pe care Sandra Cisneros le folosește în povestea ei scurtă, "Eleven" sunt punct de vedere, ton, similări, repetări, flux de conștiință și dialog. Cisneros folosește aceste tehnici pentru a ajuta cititorul se identifică mai bine cu personajul principal și, astfel, înțelege mai bine povestea.
Povestea este povestită dintr-o perspectivă de prima persoană a personajului principal, Rachel, a cărei a 11-a aniversare este. Ea îi spune cititorului sentimentele sale prin narațiune, astfel încât cititorul cunoaște povestea din perspectiva ei. Cisneros folosește și fluxul de conștiință în narațiune, pe măsură ce Rachel se îndepărtează de povestirea uneori a povestirii despre gândul la ceea ce se întâmplă acasă, pentru că astăzi este ziua ei de naștere. Cititorul ajunge să intre în mintea ei prin această tehnică. Alegerea cuvintelor și a dicției este cea a unui copil. Folosirea dialogului face ca povestea să pară mai personală, pe măsură ce cititorul aude cuvintele profesorului în același timp cu caracterul. Cisneros folosește repetarea în poveste, numărând în jos anii trei ori separat, subliniind tânărul personajului principal. Autorul folosește mai multe similări, cum ar fi "felul în care îmbătrâniți este cam ca o ceapă sau ca inelele din interiorul unui trunchi de copac" și "unsprezece ani care zgomotează în mine ca niște bani într-o cutie de bandă de ajutor". De asemenea, ea folosește hiperbolă, spunând că puloverul este "poate o mie de ani". Aceste exemple, împreună cu limbajul figurat folosit pentru a descrie vraja lui Rachel, îi ajută pe cititor să se refere la Rachel.
