Modularea diferențială a codului de impuls este o tehnică de conversie a semnalelor analogice la semnal digital. Această tehnică preia semnalul analogic și apoi cuantifică diferența dintre valoarea probă și valoarea sa estimată. Apoi codifică semnalul pentru a forma o valoare digitală.
Modularea diferențială a codului de impuls include prelevarea de semnal de intrare la o frecvență constantă de eșantionare. Modulează apoi semnalul folosind modulația amplitudinii pulsului. Predictorul stochează semnalul eșantionat și trimite mai târziu semnalul printr-un diferențiator. Diferențialul face o comparație între semnalul curent și cel anterior. Apoi trimite diferența pentru cuantizare și codificare.
Modularea diferențială a codului de impuls depinde de tehnica de predicție. Tehnicile de predicție mai bune conduc la rate mai bune de compresie. La sfârșitul receptorului, semnalul trebuie să fie decantat și apoi însumat la valoarea stocată în predictor. Trimiterea semnalului printr-un filtru trece-jos redă apoi semnalul inițial de intrare.
Avantajul utilizării modulației diferențiale de coduri de impuls este că reduce rata de biți pentru transmisiile vocale. Acest lucru se datorează faptului că majoritatea semnalelor sursă arată o corelație între semnale succesive și, prin urmare, codificarea folosește o redundanță în valorile eșantionului. DPCM este mai eficientă în comparație cu modulul de codare a impulsurilor în ceea ce privește utilizarea lățimii de bandă. Aplicarea DPCM este în principal în transmisiile de voce.
