Hyperproteinemia este definită ca o cantitate mult mai mare decât cea normală de proteine în sânge, potrivit Clinicii Mayo. De obicei, sângele nu este un purtător important de proteine, dar anumite condiții, cum ar fi deshidratarea , inflamație sau infecție, poate provoca o creștere a cantității de proteină detectabilă.
În condiții normale, corpul uman metabolizează proteina în alimente, transformându-l în țesut sau în glucoză pentru energie. Human Kinetics constată că proteina în exces este de obicei stocată ca grăsime sau excretată din organism în mai multe moduri diferite. O serie de condiții conjuncturale și medicale, totuși, schimbă modul în care organismul își procesează aportul de proteine.
Pe scurt, hiperproteinemia este un simptom, mai degrabă decât o afecțiune în sine. Printre cauzele simple ale hiperproteinemiei se numără deshidratarea, în care o cantitate redusă de apă din organism determină concentrarea sanguină mai concentrată decât de obicei. Condiții mai grave care stau la baza includ: probleme ale măduvei osoase, tulburări ale sistemului imunitar cum ar fi HIV /SIDA, gamomopatia monoclonală, mielomul multiplu și amiloidoza. Simptomele hiperproteinemiei pot include: greață, apetit scăzut, oboseală gravă, probleme digestive, pierdere în greutate inexplicabilă, febră continuă, amețeli în picioare sau în picioare și furnicături la nivelul degetelor și picioarelor.Un studiu recent susținut de NIH a identificat legături între anumite tipuri de proteine și anomalii ale creierului găsite la pacienții cu Alzheimer. În viitor, rezultatele studiului pot fi folosite pentru a ajuta medicii să detecteze boala Alzheimer, înainte de apariția simptomului major, permițându-le să creeze planuri mai eficiente de tratament pentru pacienți.
