Expoziția dramatică este un dispozitiv literar folosit pentru a introduce informații importante despre setarea unei povestiri, personajele și conflictul inițial al complotului. În piese, expoziția dramatică se găsește de obicei în scenele de deschidere și poate fi exprimată prin dialog de caractere, flashback-uri, gânduri sau naratorul care dă fundal.
Expoziția dramatică reprezintă o parte a structurii de cinci părți a arcului dramatic al unei piese. Scriitorul german Gustav Freytag a definit aceste cinci părți, în ordinea aparenței, ca expunere, acțiune în ascensiune, punct culminant, acțiune în declin și rezoluție. Frecventul lui Freytag, sau arcul dramatic, este conceput pentru a descrie componentele unui joc de cinci acte. Un exemplu de expunere dramatică se regăsește în scena de deschidere a lui "Othello" a lui Shakespeare, atunci când audiența îi aude pe ticălosul piesei, Iago, încercând să recruteze personajul Roderigo pentru a se alătura lui pentru a distruge Othello.
