Acidul teichoic este o structură care se găsește exclusiv în pereții celulelor bacteriene gram-pozitive. Acest acid se formează prin legarea fie a grupărilor fosfat de glicerină, fie a fosfatului de ribitol legat împreună cu legăturile fosfodiestere. Această structură este o polizaharidă cu o încărcătură negativă globală.
Acidul teichoic joacă un rol important în integritatea, forma și ratele de divizare celulară gram-pozitivă a celulelor bacteriene. Aceasta se realizează prin încărcarea negativă a acidului care atrage cationi importanți pentru stabilitatea peretelui celular, cum ar fi magneziu și sodiu. În plus, prezența acizilor teichoici poate contribui la dezvoltarea rezistenței la antibiotice în unele bacterii. Un exemplu al acestui fenomen este dezvoltarea rezistenței la meticilină în Staphylococcus aureus, care este mai cunoscută sub numele de SAMR. Acidul teichoic se poate lega de peretele celular bacterian în mai multe moduri. Polizacarida se poate lega de legăturile de acid N-acetilmuramic găsite în stratul dens de peptidoglican care este caracteristic bacteriilor gram-pozitive sau lipidelor găsite în stratul citoplasmatic mai profund. Dacă se leagă la o lipidă, acidul se numește acid lipoteichoic.Bacteriile gram-pozitive care au fost modificate genetic pentru a nu avea acid teichoic s-au dovedit a avea o integritate celulară limitată și rate de divizare celulară mai lentă, ambele reducând aptitudinea globală a bacteriilor.
