Mișcarea browniană este cauzată de impactul moleculelor sau a atomilor de fluide în mișcare rapidă și aleatorie din căldura pe particule mici suspendate în fluid. Mișcarea browniană, care tinde să disperseze particule cât mai larg posibil, este forța majoră în difuzie. Aflarea mișcării se întâlnește în particule mici, în suspensie, indiferent de mișcarea sau curentul total al fluidului de suspendare.
Mișcarea browniană a fost observată pentru prima oară și descrisă de botanistul Robert Brown în 1827, observând mișcarea boabelor de polen în aer. Gândurile sale inițiale au fost că mișcările au fost cauzate de o mișcare auto-alimentată a spermei de plante, dar mai târziu, experimentele au arătat că mișcarea a avut loc cu particule moarte și chiar anorganice. Robert Brown nu a venit niciodată cu o explicație satisfăcătoare pentru mișcare.
Explicația actuală a fost oferită mai întâi 50 de ani mai târziu cu teoria cinetică a căldurii, care a declarat că căldura a fost de fapt vibrația aleatoră a atomilor și a moleculelor care au compus o substanță. Aceste mișcări aleatorii într-un lichid au lovit particulele suspendate rapid și aleatoriu, producând mișcare. Această teorie a fost inițial rezistată, deoarece părea să încalce tendința energiei de a se degrada, cu frecare mereu transformând mișcarea în căldură. Cu toate acestea, experimentele au confirmat că acesta este, de fapt, mecanismul mișcării browniene.
