Ce cauzează calcificarea în plămâni?

Calcificarea în plămâni, care implică acumularea de depuneri de calciu în organ, rezultă dintr-o serie de boli și factori de risc, conform Arch Bronconeumol. De asemenea, cunoscut sub numele de calcificarea pulmonară, este asociată cu afecțiuni cum ar fi insuficiența renală cronică, amiloidoza pulmonară și infecția. Factorii de risc pentru această afecțiune includ afectarea alveolară, hipercalcemia și alcaloza.

Potrivit publicației PubMed, calcifierea în plămâni poate să apară alături de mai multe complicații sistemice și pulmonare. Factorii predispozanți includ traumatismele pulmonare anterioare, activitatea excesivă a fosfatazei alcaline și impactul mitogen al factorilor de creștere. Condiția este împărțită clinic în două categorii: calcificarea metastatică, care definește acumularea de depuneri de calciu într-un plămân din alt mod sănătos și calcificarea distrofică, care afectează un pulmonar rănit anterior.

În cele mai multe cazuri, depunerile de calciu din plămâni nu reprezintă motive de îngrijorare medicală, după cum afirmă MSN. De asemenea, un număr de metode de diagnosticare pot să nu demonstreze starea de bază atunci când depozitele de calciu sunt detectate în plămâni. Metodele imagistice, cum ar fi radiografia pieptului și scanarea tomografică computerizată, sunt utilizate pentru a ajuta la detectarea calcificării pulmonare, în conformitate cu PubMed.

În cazuri rare, nodulii calcificați pot fi canceroși. De obicei, nodulii sunt un semn al cancerului pulmonar sau pot fi tumori care au fost metastaze de la un alt cancer din organism, spune Beth Israel Lung Nodule Center. Majoritatea pacienților cu noduli calcificați maligne au o predispoziție la cancer pulmonar sau sunt implicați în factori de risc pentru cancer, cum ar fi fumatul. Expunerea la materiale toxice ar putea contribui la creșterea nodulilor maligni în plămâni.

MSN afirmă că apariția depozitelor de calciu în plămâni, după cum se arată în rezultatele imaginilor, poate ajuta la stabilirea stării de bază. Un pacient este sfătuit să vorbească cu medicul despre constatările și să decidă dacă sunt necesare proceduri de diagnosticare suplimentare.