Atunci când o persoană se culcă, nivelul de oxigen al persoanei respective ar trebui să fie la sau peste saturația de 90%, potrivit Fundației LAM. Dacă o persoană are un timp dificil de menținerea nivelului de oxigen la sau peste saturația de 90% în timpul somnului atunci el sau ea ar trebui să fie pus pe un plan de terapie cu oxigen.
Atunci când oamenii dorm, ei respiră automat într-un ritm mai lent, deoarece nu au nevoie să utilizeze oxigen atât de mult, după cum afirmă Societatea Thoracică Americană. Prin urmare, persoanele care au niveluri mai mici de oxigen în timpul zilei vor avea adesea niveluri mai scăzute în timpul somnului, ceea ce înseamnă că pot necesita terapie cu oxigen în timpul somnului, dar nu în timpul trezirii, potrivit Societății Americane de Thoracic. Regula generală este că pacienții cu un nivel de saturație de 94 de procente nu vor avea o rată a oxigenului sub 88 de procente în timpul somnului și ar trebui să fie bine, după cum afirmă Centrul Medical UCB. Este vorba despre pacienți care cad sub acest nivel de saturație "treaz", care va necesita, cel mai probabil, oxigenoterapie în timpul somnului.
Terapia cu oxigen este furnizată prin dispozitive de oxigen și transmisă printr-un tub în plămânii pacientului prin nas sau gură, în funcție de rapoartele aparatului American Thoracic Society. Planul de terapie cu oxigen va aborda la ce momente pacientul trebuie să folosească mașina de oxigen, precum și procentul de oxigen necesar. Pacienții care primesc prea mult oxigen vor respira mai lent, deci este foarte important ca medicul să efectueze teste înainte de a prescrie rapoartele de oxigen la Centrul Medical UCSF.
