Durata de timp în care o pisică poate trăi fără hrană depinde de starea corpului pisicii. Pisicile care nu mănâncă pentru perioade lungi de timp dezvoltă deseori lipidoza hepatică, cunoscută și sub numele de boala hepatică grasă. Pisicile cedează în mod obișnuit bolii după două până la zece zile fără alimente. În cele mai multe cazuri, o pisică obeză dezvoltă o lipidoză hepatică înainte de o pisică tânără, slabă.
Atunci când o pisică se duce fără să mănânce o perioadă lungă de timp, celulele grase din interiorul corpului animalului încep să se metabolizeze pentru a furniza energia de care are nevoie. În același timp, grăsimile și proteinele trec prin fluxul sanguin al pisicii în celulele sale. O pisica care nu mananca nu poate inlocui proteinele pe care le foloseste, ceea ce determina acumularea grasimilor in ficat. Lipeza hepatică apare atunci când există o acumulare mare de grăsime în țesuturile și celulele ficatului unei pisici. Această acumulare duce la disfuncții ale tractului biliar și la moarte.
Există două tipuri de lipidoză hepatică: idiopatică și secundară. Lipidoza hepatică idiopatică apare atunci când o pisică oprește să mănânce fără niciun motiv aparent. Acest lucru este cauzat, în mod obișnuit, de stresul provocat de schimbarea dietei, de mutarea unui animal nou în gospodărie sau de decesul unui animal sau al unui om. Lipidoza hepatică secundară este cauzată de o boală sau de o afecțiune preexistentă cum ar fi diabetul, boala gastrointestinală, pancreatita sau cholangiohepatita. Aceste condiții cauzează anorexie la pisici, ceea ce duce la lipidoza hepatică.
